Infinit

Culmile indepartate difuzeaza neincetat ploaia de lacrimi ale ingerilor sechestrate in bax-uri maligne. Povara justitiei morale devine imbietoare, repercursiunile batailor iregulate ale inimi macina colosul din stern. Utopia orei fericite vibreaza, trimitand gandul spre cerneala aprinsa din masinaria galbena. Fumul desluseste metaforele limbii ascutite de peretele alb. Carbunele arde mocnit, temator spre infinit.