Trofeul

Umiditatea sufletului depaseste limitele prestabilite de lumina timpurie. Adam paseste rusinat spre fosforescenta pamantului, temator, pasator, iubitor. Simfonia aurie invaluie cearcanele batrane ale tineretii, stresul ia locul iubirii. Se naste noul Adam... cearcanele batrane se trag spre pupila dilatata de clipele petrecute in plasa incompatibilitatii. Atunci apare Eva incrancenata, mai inalta, mai superioara, plina de nerecunostinta, plina de gloria atribuita adineauri vechiului Adam. Confuzia sentimentelor duce de la starea de iubire la starea de proprietate, invaluita in aur, masiv dar murdar. Adam este blestemat de acum, sa nu faca diferenta intre eva si Eva. Crispat, isi atribuie un trofeu.